castane coapte

15 noiembrie, o zi cu totul speciala... o zi de plantat copaci. Directia Silvica Ilfov din cadrul Regiei Nationale a Padurilor - ROMSILVA si AFS Project au lansat programul: Mic si Ecologist  - Copiii inverzesc Romania! Alaturi de multi copii din scoli si gradinite am fost in padurea Surlari - Moara Vlasiei la plantat copacei. Mai exact, am plantat 10750 puieti pe 1,6 ha, puieti de stejar, tei si corcodus, conform planului tehnic de impadurire, formand a 7-a Padure AFS Mic si Ecologist.

Atelierul de bucate, impreuna cu veveritzele din dotare a participat la marele eveniment. A fost o zi mohorata si rece, dar in acelasi timp frumoasa si luminoasa prin activitatea desfasurata si scopul proiectului in sine. Pentru o zi racoroasa de toamna tarzie, o portie generoasa de castane coapte este binevenita. Iata cum le-am pregatit...

castane coapte (adihadean.ro)

Castanele se tin un sfert de ora in apa calduta, sa se rehidrateze si astfel se decojesc mai usor dupa coacere. Se cresteaza pe laterale. Puneti castanele intr-o tava si le bagati in cuptorul incins, in care ati introdus o alta tava cu apa. Lasati-le cca. 20-30 minute pana se rumenesc.  Le stropiti cu apa constant pentru a nu se usca. Dupa ce s-au copt le scoateti din cuptor si puteti sa le atacati. Pofta buna!

tocanita de ciuperci... by Mara

Am niste pleurotus. Si cativa ardei... ceapa, usturoi si putin oregano parfumat. O tocanita rapida si usoara ar fi binevenita. Ma pregatesc sa atac legumele, cand o aud pe Mara..."vreau sa te ajut, tati!"... si am inceput. De aceasta data am fost doar sous chef... micutza mi-a aratat cum este sa fi "chef" la... 4 ani.  Sub supravegherea mea, a spalat legumele, le-a taiat asa cum a putut ea (... la marar si usturoi am ajutat-o putin... de asemenea si la aragaz), apoi le-a aruncat in cratita si... gata!. Tocanita de ciuperci miroase bine... e colorata si gustoasa. 

Sunt foarte mandru... realizez ca atat Ilinca, cat si Mara au inceput sa le placa in bucatarie, sa ajute, chiar si sa "gateasca" asa cum se pricep ele. Practic cred ca realizeaza ca este "foarte bine" sa gatesti acasa. Mancarea are gust mai bun, stii ce ingrediente folosesti, deci vei manca sanatos.
Inchei cu un citat din cartea Medium Raw: A Bloody Valentine To The World Of Food And The People Who Cook de Anthony Bourdain... "cred ca deprinderile culinare de baza sunt o virtute, ca abilitatea de a te hrani cu pricepere atat pe tine, cat si pe altii ar trebui predata tuturor tinerilor drept o competenta fundamentala, ca ar trebui sa devina la fel de esentiala in procesul de maturizare ca atunci cand te stergi singur la fund sau traversezi fara nici un ajutor strada".

tocanita de ciuperci (Mara)

500 g ciuperci pleurotus
2 ardei
2 cepe
4-5 catei de usturoi
oregano uscat
marar verde
2-3 linguri ketchup de casa (pasta de rosii)
ulei de masline extravirgin
sare, piper

Ceapa se curata, se taie marunt. La fel si ardeii. Se inabuse intr-o cratita cu peretii grosi, impreuna cu uleiul de masline si putina apa. Se adauga ciupercile taiate in bucati potrivite, impreuna cu cateii de usturoi. Se lasa pana tocanita scade, apoi se adauga ketchup-ul si oregano. Se amesteca si se mai lasa pe foc cca. 2-3 minute. La final se asezoneaza cu sare si piper + mararul tocat marunt. Pofta buna!

vinete souvlaki

A trecut ceva vreme de cand nu am mai postat nimic... dar asta nu inseamna ca m-am lenevit. Am gatit zi de zi si am experimentat noi retete. Astazi va prezint un souvlaki vegetarian. Chiar daca pare complicata, este o reteta usoara si gustoasa. Poate pentru cei mai putin experimentati in bucatarie, sosul sa le dea putina bataie de cap, dar per total este un "dish" excelent.

vinete souvlaki (good food)

o vanata mare taiata in cuburi de cca 3 cm

1 lingura sos soia

2-3 linguri de ulei de masline

1 lingurita turmeric macinat

2 lingurite de miere

1 lingurita mustar de Dijon

1 lingura zeama de lamaie sau otet balsamic

oregano

sare, piper

Tavaleste bucatile de vanata prin sos de soia, ulei de masline si turmeric, apoi insira-le pe betele de frigarui inmuiate anterior in apa. Incinge o tigaie-grill si pune in ea vinetele. Intoarcele din cand in cand astfel incat sa fie facute bine... eu le-am lasat sa se friga destul de bine.

Separat preparam sosul. Amestecam mustarul cu otetul balsamic sau zeama de lamaie, adaugam uleiul si mierea. In final asezonam cu sare si piper si amestecam bine.

Servim frigaruile calde, cu sosul alaturi. Presaram oregano uscat peste ele. Pofta buna!

morcovi, iaurt si miere

Fie ca pregatesti o petrecere pentru copii, fie ca doar cauti solutii sa il convingi pe cel mic sa nu mai strambe din nas cand trebuie sa manance, exista o rezolvare cu succes garantat: meniuri realizate de/impreuna cu cel mic. Prin simplul fapt ca el singur si-a pregatit micul dejun sau pranzul il va face mandru de propria creatie si va fi si mai incantat sa isi savureze mancarea realizata.

Implicarea copiilor in activitati practice la bucatarie contribuie la dezvoltarea creativitatii copilului si il ajuta sa aiba mai multa incredere in propriile forte si sa fie mai independent.
Intr-o dimineatza ne-am jucat toti trei (eu si veveritzele) cu cativa morcovi, miere si niste iaurt. Iata ce a iesit!
  
morcovi, iaurt si miere

2 morcovi

1 borcan de iaurt gras de oaie/capra

2-3 lingurite miere de castan

Intr-un bol se pune iaurtul de oaie si se amesteca bine sa se omogenizeze. Eu am folosit iaurt gras de oaie de la Artesana, un iaurt descoperit recent pe rafturile unui magazin. Nu contine coloranti, conservanti sau lapte praf. Este gras (3,8%) si gustos. Data viitoare o sa il incerc si pe cel de capra. 

Iaurtul se stropeste cu 2-3 lingurite de miere de castan. Mierea de castan are o nuanta inchisa, de chihlimbar spre maro si gustul este dulce/amarui-intens. Are aciditate redusa si este plina de arome intense si intepatoare.  

Separat se curata morcovii si se taie in baghete potrivite pentru a putea fi manevrate cu usurinta de micutzi sau micutze.

Cum se consuma?... se insfaca una bucata bagheta morcov crud, se "inmoaie" in iaurtul stropit cu miere, apoi se degusta pe indelete. Pofta buna copii! 

salata cu bulgur

Pentru ca suntem in postul Sfintei Marii, va prezint o salata extrem de simpla, cu ingrediente de sezon la care adaugam putin bulgur si cateva masline uscate. Pentru de dimineatza!

salata cu bulgur

2 rosii
cateva frunze de salata
1 ardei gras
1 legatura patrunjel tocata marunt
masline uscate la soare
2-3 maine de bulgur
ulei de masline extravirgin
zeama de lamaie
2 linguri miere de castan
sare

Bulgurul (triticum durum) se inmoaie in apa fierbinte pana devine "al dente". Legumele se spala si se taie convenabil pentru a fi cat mai usor "devorate". Intr-un bol se amesteca toate ingredientele si se stropesc cu zeama de lamaie, uleiul de masline si interesanta miere de castan. Apropo... maslinele uscate le-am achizitionat de la Sotirelis... undeva in Panagia, Thassos, Greece. Cam asta este totul, deci... pofta buna prieteni!

melitzana agioritiki

O salata de vinete un pic altfel, cum se pregateste in Sfantul Munte Athos. O reteta care am descoperit-o in meniul restaurantului Ellinikon din Bucuresti. Foarte usoara, gustoasa si sanatoasa, cu alte cuvinte... tipic grecesc.

melitzana agioritiki (reteta greceasca)

2-3 vinete

2 ardei kapia

4-5 catei de usturoi

ulei de masline extravirgin
1 lingura zeama de lamaie

sare

patrunjel verde

Se coc vinetele si ardeii. Se curata de coaja si se lasa la scurs. Vinetele se taie in bucati mari. La fel si ardeii. Se amesteca intr-un bol bucatile de vinete si de ardei, impreuna cu usturoiul, uleiul de masline si zeama de lamaie. Se potriveste de sare. Se serveste cu patrunjel verde tocat si stropit cu ulei de masline. Optional se poate servi cu branza de capra, adaugata in compozitie. Pofta buna!

salata de dovlecel cu varza

La primele ore ale diminetzii, inainte ca micutzele veveritze sa se fi trezit, am preparat aceasta salata super rapida si in acelasi timp foarte sanatoasa. In maxim 5 minute se poate face totul, de la curatat si spalat legumele pana la servit. Cele doua au mai cerut si a doua portie... pe care au primit-o.

salata de dovlecel cu varza (retete din cruditati, Elena Pridie)

1 dovlecel mic si fraged

1/4 varza alba

1-2 rosii

1 ceapa mica

1 lingura seminte de canepa

1/4 lingurita sare

ulei de masline

zeama de lamaie

Varza se taie fideluta, dovlecelul se da pe razatoarea mare, rosiile si ceapa se taie feliute subtiri, iar semintele de canepa se rasnesc. Se amesteca repede toate ingredientele si se serveste imediat. Pofta buna!

10 zile in Thassos (01)

Astazi s-au implinit doua saptamani de cand am revenit din Thassos, Grecia. O minunata insula de smarald, plina de liniste si de foarte multi romani,  un loc unde voi reveni de fiecare data cu mare placere. Am fost 5 familii si multi copii, care adunati au rezultat 10 puradei haiosi (3+2+2+1+2), mai precis David, Matei, Arsenie, Ilinca, Mara, Vlad, Luca, Ana Maria, Ilinca si Mircea. 10 copii frumosi si inteligenti, care au fost sarea si piperul intregii vacante. Am stat in Skala Panagia (Golden Beach) la pensiunea Ladikas. O locatie de nota 10. Aviz amatorilor!

Au fost 10 zile de vis, in care unii s-au "prajit" la soare, iar altii au facut snorkeling la Alyki si Paradise Beach (... am incercat si in Livadi Beach dar erau valuri foarte mari in ziua respectiva), dar care impreuna am colindat insula in lung si in lat prin satele din munte sau in locatii discrete aflate la malul marii, unde am descoperit si savurat pe indelete delicioase mancaruri specifice locului. Am degustat preparate in care uleiul de masline extravirgin, oregano sau branzeturile locale au fost personajele principale din toata aceasta minunata poveste gastronomica.

Pentru inceput va recomand taverna Vigli si restaurantul Fedra din Chrissi Ammoudia. Doua locatii reprezentative in zona. Prima este unica printr-o pozitie speciala de unde ai o panorama minunata a intregii zone, iar cea de a doua este amplasata direct pe plaja si dateaza din 1974. Aici poti gasi o gama foarte larga de vinuri, pornind de la vinuri albe fructate care merg foarte bine alaturi de branzeturi proaspete si pana la vinuri albe seci care pot fi servite alaturi de peste sau fructe de mare. In ambele restaurante se mananca foarte bine. Merita incercate!

Intr-una din seri am fost pana in Kazaviti (Megalo Kazaviti), un mic sat retras in munti aflat la 350 metri altitudine. Este un loc unic, foarte drag mie, atat pentru arhitectura vernaculara specifica zonei, cat si pentru linistea si senzatia de pace care o traiesti plimbandu-te pe stradutele pavate cu piatra, aidoma zidurilor caselor.
Numele de Kazaviti provine din doua cuvinte latine, casa = casa si viti = vin, adica "casa vinului". Satul si-a pastrat infatisarea traditionala de odinioara si impresioneaza si in prezent prin simplitatea elementelor arhitecturale, atmosfera rurala linistita si peisajul natural deosebit. Casele sunt construite intr-un stil autentic macedonean, cu ziduri trainice din piatra si acoperis din lespezi de piatra. Majoritatea au balcon sau terasa, iar accesul se face pe scari cu trepte din piatra. Te poti plimba la nesfarsit pe stradutele cufundate in tacere si vei simti ca fiecare pas te duce mai aproape de trecut. 

In Kazaviti se afla taverna O Vasilis... pana sa intri in sat, pe stanga. Cand ajungi aici ai senzatia ca parca ai calatorit in timp si te afli intr-un vechi restaurant din secolul trecut. Aici nu veti gasi "specialitati", ci mai degraba arome puternice si pure, create din potrivirea delicata/perfecta a ingredientelor locale. Aici poti manca un delicios preparat traditional unic in toata insula, realizat din varza savoy (specie endemica), fasole boabe si ardei iute sau mai bine zis... piperolachana. Alte delicatese sunt florile de dovlecel umplute cu branza feta, rosii la gratar cu oregano si patrunjel stropite cu ulei de masline sau dovlecel prajit cu mujdei de usturoi. Si toate acestea trebuie musai udate cu un vin rosu sec produs in acest sat. Daca ajungeti in Thassos nu ratati acest colt de paradis care este Kazaviti si bineinteles taverna O Vasilis. Chiar merita!

baba ghanoush

Vine tocmai din Levant. Este o reteta celebra in toata lumea araba, asupra originii sale disputandu-si drepturile de autor mai multe tari. Totusi se pare ca ar apartine libanezilor, desi exista multe variante in toata aceasta zona.

"Baba ghanoush" inseamna "alintul batranului tata", legenda spune fiind ca acest mezze a fost creat de o fiica iubitoare, special pentru batranul ei tata. Legenda a circulat in  tot Orientul Mijlociu, oamenii au indragit reteta si acum a devenit o emblema a gastronomiei arabesti.

Extrem de gustoasa, aceasta salata isi imbunatateste gustul dupa o zi de "odihna" la rece in frigider. Mai este denumit si hummus de vinete.

baba ghanoush (reteta libaneza)

2 vinete mari

100 g pasta tahini

3 linguri zeama de lamaie

3-4 catei de usturoi

1 lingura seminte de chimen

2 linguri ulei de masline extravirgin

1/2 legatura de patrunjel tocata marunt

sare

Se coc vinetele, se lasa la racit, dupa care se curata si se lasa la scurs. Se baga la blender toate ingredientele, mai putin 1 lingura de ulei. Se potriveste de sare. Se rastoarna salata in farfurie si se orneaza cu ulei de masline si cateva seminte de chimen. Pofta buna!

chef David Chang

E greu de crezut ca luna August 2014 va marca 10 ani de cand David Chang a deschis primul sau restaurant, Momofuku Noodle Bar, in New York - Est Village. Cand s-a deschis Noodle Bar, chef-ilor si bucatarilor le-a placut faptul ca exista un loc unde puteau lua un bol de taietei de la un coreean - american nebun, morocanos si suprasolicitat, care a lucrat pentru Tom Colicchio si, mai tarziu, pentru Daniel Boulud.

In prezent conduce Momofuku Restaurant Group, un lant de restaurante situate in New York, Toronto si Sidney. Cum bine se stie, este terminat de grija pentru resturantele sale - locul unde se desfasoara tot circul. Acest chef de doar 32 de ani, a primit deja 2 stele Michelin si o multime de premii, printre care... "Cel Mai Bun Nou Chef" din partea revistei Food and Wine, "Chef-ul Anului", conform revistei GQ, "Chef-ul Anului", potrivit publicatiei Bon Appetit sau cele trei premii James Beard.

Marii chef-i ai Frantei si ai Spaniei, trec obligatoriu pe la restaurantele lui, ca sa stea fericiti la bar si sa manance cu mainile. Ruth Raichl il trateaza ca pe propriul copil. Alice Waters se poarta cu el de parca i-ar fi mama. Martha Stewart il adora. The New Yorker ii ofera tratament complet, acel tip de profil interminabil, detaliat si plin de admiratie care, de regula, le este rezervat economistilor si politicienilor. Pe parcursul intregului proces de ascensiune la stadiul de Divinitate Culinara, Chang a continuat, in viata publica, sa injure necontrolat ca un puscas marin, sa urle fara discernamant la si despre dusmanii lui, sa refuze sa le ofere tratament specialcelor din comunitatea editorilor culinari obisnuiti cu astfel de lucruri, sa-i insulte chiar si pe bloggerii care l-au ajutat sa devina o legenda. Restaurantul lui cu doar 12 locuri, Momofuku Ko, este cel mai cautat restaurant din America si locul in care iti este cel mai greu sa faci o rezervare. David Chang este indiscutabil un star.

David Chang este pur si simplu cel mai important chef din America zilelor noastre. E o distinctie nemaipomenita. Nu este un chef nemaipomenit - dupa cum recunoaste chiar el - si nici unul extrem de experimentat, si exista multi alti chef-i mai buni, mai talentati si mai profesionisti decat el in NY. Dar el este un chef important, un barbat care, intr-o perioada ridicol de scurta de timp, a schimbat felul in care mancam, a creat un nou model de referinta pentru restaurante si a avut succes o data, de doua ori, de trei ori si continua sa il aiba intr-un spirit al epocii pe care multi oameni se chinuie sa il inteleaga. Asta e ceea ce il diferentiaza si il aseaza deasupra celorlalti. A-l descrie pe David Chang drept chef este atat in defavoarea lui, cat si a cuvantului chef. David Chang este... altceva.

S-a nascut intr-o familie coreeana de crestini practicanti si este cel mai mic dintre cei 4 copii. "Am crescut mancand taietei cu tata... In serile cand eram doar noi doi, imi dadea sa mananc, odata cu taieteii si castraveti de mare" relateaza in cartea sa Momofuku... care inseamna piersica norocoasa. Tatal lui, care muncise mai intai in restaurante, dupa ce emigrase din Coreea, l-a avertizat sa stea deoparte de afacerea asta. A urmat Jesuit High School si apoi Trinity College. "Am ajuns sa gatesc pentru ca era ceva cinstit in asta"... se destainuie Chang. In restaurantele lui renunta la fetele albe de masa, la paharele de cristal, la servirea traditionala si la conceptul haute cuisine clasic. E un lucru atat bun, cat si rau in acelasi timp. "Bun, datorita proliferarii restaurantelor care nu sunt haute cuisine. Dar e o sabie cu doua taisuri, pentru ca distruge baza de antrenament pentru bucatari mai buni. Iar lucrul de care au nevoie, sunt bucatarii", subliniaza David.

Ce mai spune David Chang...

"Ferran Adria e un geniu; (opera lui a fost) ca trecerea lui Bob Dylan la instrumente electrice. Nimeni nu a inteles inca impactul lui Ferran. O sa fie vesnic."

"Devotamentul si onestitatea sunt importante pentru mine".

"Golful m-a distrus la cap".

"Urasc ca gatitul a devenit ca o munca de birou".

"Sunt obsedat de istoria culinara".

"Totul s-a schimbat in cinci ani. Singurele lucruri care raman neschimbate sunt idealurile platonice. Iubirea, adevarul si loialitatea. Era cel mai frumos lucru cand cand nimeni nu se astepta la nimic de la tine".

"O sa mor inainte de 50 de ani".

Text preluat din Medium Raw: A Bloody Valentine To The World Of Food And The People  Who Cook, de Anthony Bourdain.

supa de rosii

Rosiile sunt cel mai popular fruct din lume. Exact ca si dovleacul, din punct de vedere botanic este un fruct nu o leguma. O rosie de marime medie contine aproximativ 25 de calorii si doar 2 grame de grasime. Este una dintre cele mai importante surse de vitamina A si vitamina C, acid folic, calciu, potasiu. O rosie contine o cantitate de fibra similara celei dintr-o felie de piine alba.

Reteta pe care o propun astazi, este o reteta ardeleneasca, tocmai de la Cluj. Bunica mea o facea cand ajungeam vara la Bont pentru a ne petrece vacanta de vara. Este o reteta simpla, rapida si racoritoare pentru o zi calduroasa de vara.

supa de rosii

6 rosii bine coapte

1 ardei kapia

1 ceapa 

1 morcov

1/2 telina

1 radacina de patrunjel

300 ml de bulion (eu am folosit ketchup facut in casa)

ulei de floarea soarelui

2 foi de dafin

4-5 catei de usturoi

cimbru uscat 

sare, piper

Legumele se curata, se spala si apoi se taie cubulete marunte. Calim usor ceapa si restul legumelor. Adaugam rosiile taiate marunt, foile de dafin, sarea si aproximativ 2 litri de apa. Lasam sa fiarba pana ce se inmoaie legumele. Adaugam bulionul si cimbrul si mai lasam cateva clocote. Asezonam dupa gust cu sare si piper. Se poate servi atat calda, cat si rece. Pofta buna!

colt de paine

Aproape de un colt de strada se afla un mic... colt de rai. In Bucuresti pe strada Popa Nan nr. 3A. Aici se gaseste... Colt de paine, o brutarie artizanala. Intr-o locatie minunata (... si aici ma refer atat la amenajarea interioara care s-a realizat cu foarte mult bun gust, cat si la atmosfera calda care o simti imediat ce i-ai trecut pragul), unde lucreaza oameni la fel de minunati, nu se poate face decat o paine pe masura, sanatoasa si gustoasa in acelasi timp... o paine cu maia.

Anglo-saxonii ii spun "sourdough starter ", iar francezii " levain " ingredient ce are in componenta doar faina si apa. In tara noastra unii ii spun drojdie naturala, altii drojdie salbatica. In unele zone i se spune plamadeala, in alte parti o stiu drept maia. Indiferent de denumire, aroma si mirosul pe care o da painii este deosebita.
Painea sa ii spunem "obisnuita", care se gaseste peste tot se fabrica folosind drojdia de bere (cultivata pe pat de azot), procesul de fabricatie fiind unul industrial - intensiv (... in maxim 2 ore painea este gata). De aceea aceasta paine este sfaramicioasa, nu are nici un gust, iar valoarea nutritiva este aproape zero.

Painea pe care o gasiti la aceasta brutarie este o paine, citez..."produsa artizanal, cu maia si fara amelioratori, din faina alba sau in conbinatie cu faina integrala sau neagra si coapta apoi pe vatra... procesul de productie dureaza minim 12 ore, insa respectand fiecare etapa cu strictete, rezultatul final merita toata osteneala; astfel painea noastra reda savoarea painii traditionale".

Pe 11 aprilie, cu ocazia "Saptamana Altfel", subsemnatul impreuna cu cele doua veveritze si toata gradinita am facut o vizita "de lucru" la un... Colt de paine. Cu mic, cu mare am fost incantati de tot ce am descoperit aici. Am invatat ce este si din ce este compusa maiaua, ingredientele de baza care se folosesc, cum se framanta, modeleaza, dospeste si coace o paine minunata. Pe langa paine am gasit si gustoasele baghete cu masline, briose cu banane si ciocolata, cornuri cu caise si visine sau chifle cu parmezan si chimen. Va recomand din tot sufletul sa gustati din minunatele produse ale acestei brutarii artizanale. Chiar merita!

Micutzii s-au simtit perfect, au fost in elementul lor cand, mai in joaca sau mai in serios au creat covrigi, micutze baghete sau delicioase briose. Prin joc si intr-o atmosfera relaxanta, copiii au intrat in contact direct cu faina, cu aluatul, cu  framantatul - modelatul, practic au realizat ce inseamna "sa faci" o paine. 
Au simtit ca sunt priceputi si utili prin ceea ce fac. Prin activitati de acest gen isi dezvolta increderea in sine, deoarece briosele sau cornuletele realizate de ei (... de altfel chiar foarte gustoase) vor fi apreciate de celelalte persoane. 

Implicandu-i pe copii in pregatirea mancarii, ii faci mai receptivi la a gusta mancaruri sau ingrediente noi, scazand astfel sansele de a refuza mancarea atunci cand sunt la masa si in acelasi timp invata ce este o alimentatie sanatoasa.

chef Mihai Dascaleanu

Incepand de astazi, voi inaugura o noua rubrica dedicata zeilor din bucatarie - oameni pe care nu ii vedem, nu ii cunoastem, dar cu ale caror preparate (... unele din ele fiind chiar opere de arta) ne desfatam ori de cate ori avem ocazia.  

Primul "invitat" este un bun prieten de al meu, un tanar inteligent, simpatic si foarte talentat. Este chef Mihai Dascaleanu. Ne cunoastem din 2008, cand am fost colegi la cursul de calificare profesionala - bucatar, din cadrul THR Group. A lucrat in multe restaurante din Bucuresti, Grecia (Creta) si UK. In prezent este chef de partie la Radisson Blu Portman Hotel in Londra. Una dintre sarcinile importante primite aici, a fost si aceea de a crea meniul acestui restaurant. No comment!

A venit in tara intr-o scurta vizita, pentru a petrece Sfintele Sarbatori de Pasti impreuna cu familia. Ne-am intalnit intr-una din zile si cu aceasta ocazie mi-am permis sa ii pun cateva intrebari, practic am realizat un scurt interviu special pentru aceasta rubrica. Pe langa motto-ul care il caracterizeaza... cele mai importante condimente ale vietii sunt prietenii si aceste 10 raspunsuri, va pot ajuta sa il cunoasteti mai bine pe chef  Mihai Dascaleanu.

01. Care este mancarea ta preferata din copilarie?

      Orezul cu lapte.

02. Ceai sau cafea?

      Mereu cafea... ceaiul vine dupa a 6-a cafea.

03. Care este felul care l-ai gatit ultima oara pentru tine?

    Acum doua saptamani am gatit paella. A mers de minune langa un vin alb intr-o zi insorita, ascultand o muzica buna.

04. Daca ar ramane un singur fel de mancare/ingredient pe pamant, care ar fi acela?

      Imi plac foarte mult lamaile. As face o limonada si m-as bucura de soare.

05. Curry sau rozmarin?

      Rozmarin.

06. Gordon Ramsay sau Heston Blumenthal? De ce?

     Nici unul. Nu ma inspira in ceea ce fac. Dar ca sa vin cu un raspuns, un bucatar care imi place este Jiro Ono.

07. Care sunt placerile tale vinovate?

      Ciocolata... si in general dulciurile.

08. Care este bucataria preferata atunci cand gatesti?

      Gatesc cu ce imi ofera frigiderul sau depinde de "pofta" sau eveniment.

09. Care este ultimul CD de muzica achizitionat sau download-at ?

      Ultimul CD a fost Carlos Santana - The best of, iar ultimul album download-at a fost U2 - 18 Singles.

10. Ai o fantezie... te afli intr-un bar. Ce ai in pahar?

    Am multe fantezii, dar mai mereu o persoana de sex feminin trebuie sa fie prin preajma. In pahar ce sa fie?... depinde de ocazie. Mai mereu beau bere, dar in ultimul timp incep sa fiu atras de vin.

mancare de praz cu orez

Prazul (allium porum), planta atat de indragita de olteni, aduce o aroma si un gust deosebit si contribuie subtil la reusita fiecarui preparat, fara a anihila aromele celorlalte legume. Este foarte bogat in vitaminele A, B, C, E, K, minerale - potasiu, calciu, magneziu, fier, mangan si zinc.

O alta mancare de post foarte gustoasa este si acest praz cu orez. Foarte simplu de facut este in acelasi timp un preparat care nu va tine mult ocupati in bucatarie.

mancare de praz cu orez

5 fire de praz

2 cepe

1 cana de orez

2-3 linguri pasta de tomate 

ulei de floarea soarelui presat la rece

sare, piper

Se curata si se spala ceapa, apoi se taie rondele si se pune la calit in putin ulei si putina sare. Intre timp se curata si spala prazul, se taie rondele si se adauga peste ceapa. Orezul se spala si se lasa intr-un bol cu apa, la umflat. Cand ceapa si prazul sunt calite, se pune pasta de tomate si o cescuta de apa si se lasa sa fiarba 5 minute inabusit, apoi se adauga orezul si apa fierbinte cat sa acopere mancarea.

Se fierbe pana ce orezul este inflorit si prazul moale, se potriveste de sare si piper. Pofta buna!

Quinta do Vallado Winery

Intr-un peisaj uimitor si unic cum este Douro, orice interventie trebuie sa fie foarte precisa. De aceea, prima provocare a fost de a sublinia identitatea distincta a proiectului respectand cu atentie peisajul. Fiecare gest a trebuit sa fie incisiv, adaptandu-se la programul/tema dat/a, imbinand in acelasi timp o expresivitate ce contopea si punea in valoare, atat complexitatea constructiei cat si peisajul inconjurator.

Proiectul de extindere al vinariei Quinta do Vallado a inclus doua arii de interventie - de productie si de petrecere a timpului liber - si o provocare suplimentara: de a mentine si a integra cladirile existente intr-un context nou, caracterizat de un vocabular contemporan. Pentru unificarea tuturor acestor cerinte, a fost nevoie de o mare precizie tehnica, rezultand o simplitate atat in utilizarea materialului cat si in crearea formelor. Acest lucru a asigurat un impact minim asupra peisajului, dar in acelasi timp au rezultat spatii functionale si atractive. 

Propunerea de extindere a vinariei, conciliaza nevoia extinderii pivnitelor existente cu o buna integrare in peisajul inconjurator. Interventia are ca scop pastrarea cladirilor existente si in acelasi timp o reorganizare necesara prin adaugarea unor noi constructii avand functiunile de receptie, spatii de depozitare si spatiul de fermentare. Extinderea propusa care functioneaza prin gravitatie, forteaza intelegerea intregului sistem productiv si necesita o mare disciplina in dispunerea planimetrica a functiunilor.

Noile volume creeaza o relatie de tensiune si echilibru intre cladiri si topografia terenului. De exemplu, spatiul pentru depozitarea butoaielor este un spatiu autonom care dialogheaza cu imprejurimile, tinand cont de peisajul terasat specific regiunii Douro.

Intregul proiect conciliaza structura si infrastructura in conceptia formelor vechi arhitecturale. Toate volumele nou create sunt realizate din beton, cu un finisaj rugos la interior. Finisajul exterior este realizat din materiale locale (sisturi), puse in opera intr-o maniera contemporana.

Proiectul a fost realizat de firma Guedes + de Campos din Portugalia.